| Definitii pentru: corupţie |
| CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis. Sursa: DEX '98 |
| CORÚPŢIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăţi.) 3. v. seducere. Sursa: Sinonime |
| corúpţie s. f. (sil. -ţi-e), art. corúpţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. corúpţiei; pl. corúpţii, art. corúpţiile (sil. -ţi-i-) Sursa: Dicţionar ortografic |
| CORÚPŢI//E ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [Art. corupţia; G.-D. corupţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis Sursa: NODEX |
| CORÚPŢIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, var. corupţiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption]. Sursa: DN |
|
